Hipermetropia   Persoanele afectate de hipermetropie pot vedea obiectele indepartate foarte bine, dar au dificultati in vederea celor din apropiere. Care sunt cauzele hipermetropiei? Globul ocular al persoanei hipermetrope este mai scurt decat normal si ca urmare, razele de lumina care intra in ochi sunt focalizate in spatele retinei. Semne: Hipermetropii se plang de dureri de cap sau de ochi si se pot simti obositi cand au de facut o munca ce necesita vederea de aproape. Tratamentul hipermetropiei: Hipermetropia poate fi corectata cu ochelari sau cu lentile de contact. Prescriptia dumneavoastra va avea un numar pozitiv (cu plus), de exemplu +2,50.
Miopia Miopia apare cand globul ocular este usor mai lung - din fata pana in spate - decat de obicei. Aceasta determina razele de lumina sa se focalizeze in fata retinei, si nu pe retina cum ar fi normal. Miopii au dificultati in vederea lucrurilor la distanta, cum ar fi semnele de circulatie, dar vad bine de aproape, cum ar fi cititul sau cusutul. Semne: Persoanele mioape acuza frecvent dureri de cap sau de ochi si se pot simti obosite cand sofeaza sau fac sport. Tratament: Miopia poate fi corectata cu ochelari, lentile de contact sau prin chirurgie refractiva. Avand miopie, prescriptia de ochelari va avea un numar negativ , exemplu -1.25 dpt .
Astigmatism   Astigmatismul se datoreaza corneei de forma neregulata si se corecteaza cu ochelari sau lentile de contact. Semne: Uneori, astigmatismul necorectat va poate da dureri de cap sau de ochi si poate produce vedere distorsionata si intunecata. Tratament: Astigmatismul poate fi corectat cu ochelari sau lentile de contact. Prescriptia dumneavoastra va contine trei parti in loc de una, de exemplu -2,75 / -1,25   axa 180 grade. Prima parte indica corectia principala, sferica, iar partile doi si trei arata marimea si localizarea astigmatismului.
Prezbiopia   In jurul varstei de 40 de ani vederea de aproape, cum ar fi cititul, cusutul sau lucrul la computer, devine neclara. Aceasta li se intampla tuturor la un moment dat, chiar si celor care n-au avut niciodata probleme vizuale. Semne ale presbiopiei: Cand apare presbiopia, o persoana va observa ca este nevoie sa tina cartea, ziarul, revista sau alte materiale de citit cu mana intinsa pentru a putea vedea clar. Cand are de facut o munca ce necesita vederea de aproape, persoana poate avea dureri de cap sau sa se simta obosita.

Miopia, hipermetropia, astigmatismul.

În cazul ochiului normal razele luminoase sunt modificate de către cornee şi de către cristalin, astfel încât să focalizeze pe retină. În cazul ochiului miop, razele luminoase sunt focalizate în faţa retinei în timp ce pentru ochiul hipermetrop sunt focalizate în spatele retinei. Ochiul astigmatic prezintă în schimb anomalii ale curbaturii corneene.

Chirurgia refractivă se dovedeşte a fi avantajoasă atunci când, există caracteristicile parametrilor oculari şi ambientali care-l împiedică pe pacient să-şi folosească propria capacitate vizuală cât mai bine, excepţie făcând cazurile când apelarea la chirurgia refractivă are caracter estetic, respectiv dorinţa de a nu mai purta o corecţie a vederii.

Apelarea la intervenţia chirurgicală este cu atât mai indicată în cazul defectelor de vedere accentuate care fac indispensabili ochelarii, în cazul diferenţelor de refracţie ridicate între un ochi şi altul, atunci când nu există toleranţă la lentilele de contact şi pentru anumite tipuri de activităţi în care starea vederii creează un dezavantaj. Selectarea cu atenţie de către medic a caracteristicilor clinice şi o aprofundare a motivelor care conduc pacientul să apeleze la intervenţia chirurgicală este necesară deoarece operaţia chirurgicală nu este reversibilă şi deoarece există posibilitatea de complicaţii, de modificări secundare sau de persistenţă sau apariţie de reziduuri refractive nedorite, probleme comune tuturor tipurilor de intervenţii chirurgicale oculare.

Mai trebuie evidenţiat că orice operaţie de chirurgie refractivă,indiferent de tehnica abordată, se adresează pentru rezolvarea exclusivă a defectelor refractive şi nu modifică acele patologii care pot fi asociate cu defectul de vedere. În alte cuvinte, spre exemplu, un miop cu modificări retiniene care compromit parţial funcţionalitatea sa vizuală nu trebuie să spere că i se va rezolva problema aceasta printr-o intervenţie chirurgicală refractivă, în acelaşi timp intervenţia nu poate constitui un tratament preventiv pentru eventualele complicaţii retiniene ulterioare.

Intervenţia ţinteşte reducerea puterii ochelarilor şi doar în cazurile favorabile eliminarea completă a acestora. Intervenţia nu înseamnă o creştere a acuităţii vizuale dar va tinde să reproducă acea acuitate vizuală obţinută cu ochelari sau lentile de contact (dar după intervenţie pacientul va vedea fără ochelari sau cu o reducere a puterii acestuia).

Între timp, pentru a nu întâmpina neînţelegeri sau erori referitoare la programele prefixate şi la rezultatele atinse, este indispensabil ca pacientul să fie informat în mod amplu de către medic, astfel încât acordul lui să fie motivat şi deplin.

În mod special, va fi exclus de la intervenţie un pacient care pretinde 100% din vederea naturală în urma operaţiei deoarece, uneori, poate persista un reziduu refractiv, în funcţie de variabilele biologice prezente la fiecare persoană în parte, variabile care nu pot fi prevăzute cu siguranţă.

În plus, în cazul special al unui pacient ambliop (ochi leneş) este improbabil ca acesta să beneficieze de o acuitate vizuală îmbunătăţită în urma intervenţiei.

Intervenţia nu previne complicaţiile fiziologice ale presbiopiei deci a dificultăţii de citire care apare în mod normal o dată cu înaintarea în vârstă; îndeosebi la persoanele la care există deja primele manifestări, eliminarea completă a defectului de miopie va implicacel mai probabil necesitatea folosirii unei corecţii optice.

Cazul dvs., după judecata medicului oftalmolog, poate să beneficieze de tehnica de remodelare corneană cu laser cu excimeri. În cazurile în care apelarea la intervenţie survine cu scopul de a participa la concursuri (cariere militare, brevete de zbor,..)persoana interesată va trebui să se informeze referitor la caracteristicile vizuale cerute în scopul participării la concurs şi dacă intervenţia este potrivită în scopul de a participa la un astfel de concurs.

Cataracta constă în opacizarea cristalinului, a lentilei situate în interiorul ochiului (echivalentul obiectivului unui aparat de fotografiat);este necesară deci înlăturarea chirurgicală a acesteia şi aplicarea unei lentile artificiale înlocuitoare.

Tehnici alternative şi consecinţele întârzierii efectuării sau neefectuării intervenţiei

Ochelarii şi lentilele de contact pot îmbunătăţii doar parţial şi temporar vederea pacientului. Operaţia este necesară deoarece nici picăturile, nici laserul şi nici alt tratament nu pot vindeca cataracta iar neefectuarea intervenţiei duc, după o perioadă care diferă de la o persoană la alta, la pierderea totală a capacităţii vizuale.

În plus, întârzieriie fectuării intervenţiei pot provoca o înrăutăţire a stării structurilor interne ale ochiului şi în consecinţă afectează şansele de recuperare.

Intervenţia se realizează în timp ce pacientul este întins pe spate, într-un cadru chirurgical steril, cu ajutorul microscopului. Este o operaţie chirurgicală deoarece consistă în incizarea ochiului şi extragerea unuia dintre elementele interne, cristalinul.

În mod normal intervenţia se efectuează în regim ambulatoriu nefiind necesară spitalizarea.

După intervenţie este necesară o scurtă perioadă de imobilizare; aceasta vă va fi recomandată de către medicul oftalmolog împreună cu medicul anestezist.

Anestezia: ochiul poate fi desensibilizat prin simpla aplicare a unor picături şi, în cazuri rare, cu injecţii lângă ochi; uneori este necesară şi posibilă anestezia generală

Alegerea se face în funcţie de părerea oftalmologului şi a medicului anestezist în baza condiţiilor clinice ale pacientului. Se va ţine cont, pe cât posibil, de dorinţa pacientului.

Tehnica intervenţiei: îndepărtarea cataractei se realizează de obicei cu ajutorul unei sonde care, emiţând ultrasunete, sparge cristalinul, ale cărui bucăţi sunt apoi recuperate cu ajutorul unui aspirator special; marea parte a învelişului cristalinului (capsula) rămâne la locul ei deoarece serveşte ca suport pentru cristalinul artificial.

După îndepărtarea cataractei urmează procedeul de introducere a unui cristalin artificial (implant intraocular): astfel cristalinul uman opacizat este înlocuit cu o lentilă sintetică poziţionată în spatele pupilei

Incizia ochiului poate fi suturată sau nu.

Cheratoconul dă o distorsiune progresivă a imaginilor,care iniţial poate fi corectată cu ochelari sau lentile de contact. Cu trecerea vremii, în peste 30% din cazuri deformaţia ajunge în stadiul în care mijloacele optice (ochelarii sau lentilele de contact) nu mai sunt eficiente. În acest stadiu avansat transplantul de cornee este în măsură să redea majorităţii persoanelor o vedere satisfăcătoare.Cu cât este mai tânără persoana în momentul diagnosticării, cu atât este mai mare probabilitatea ca situaţia să se înrăutăţească în anii care urmează.

De câţiva ani este disponibil un nou tratament, numit CROSS-LINKING,tratament care este în măsură să încetinească, sau chiar să oprească în unele cazuri, progresia cheratoconului şi să îndepărteze momentul transplantului de cornee.

Tratamentul constă în a face partea centrală a corneei să devină mai rigidă astfel încât să reziste mai bine la deformarea provocată de cheratocon.

Tratamentul NU face ca cheratoconul să dispara ci are scopul de a încetini sau opri evoluţia înspre mai rău; NU îmbunătăţeşte aşadar vederea, însă tinde să o stabilizeze şi să prevină evolutia cheratoconusului, lucru care ar duce la necesitatea efectuării transplantului.

Tratamentul cross-linking a fost conceput cu câţiva ani în urmă în Germania şi a fost aplicat în Europa pe sute de cazuri de pacienţi cu cheratocon. Rezultatele, după câţiva ani, au demonstrat eficienţă în cazul majorităţii pacienţilor. Eficienţa poate fi certificată doar constatând că, în timp, cheratoconul nu progresează. În Italia tratamentul este aprobat oficial,atat aparatul cat si medicamentul (riboflabina).

Se poate prezenta în numeroase forme clinice şi este dificil a se da o explicaţie care să fie comună tuturor formelor clinice; în general, această boală este caracterizată de o modificare progresivă a câmpului vizual, iniţial în părţile periferice iar apoi şi în partea centrală a acestuia, ducând în cazurile cele mai avansate la orbirea completă. Această compromitere a câmpului vizual se datorează vătămării progresive a nervului optic (nervul care duce imaginile de la ochi la creier)care poate ajunge până la atrofie. Atrofia nervului optic are loc datorată unei tensiuni intraoculare (tensiunea lichidelor care umplu ochiul) prea mare într-operioadă de timp variabilă care poate fi de ordinul anilor în cazul glaucomuluinumit cronic şi de ordinul câtorva ore în cazul glaucomului acut. Aşadar controlarea tensiunii intraoculare se află la baza tratamentului glaucomului.Controlarea tensiunii intraoculare se obţine fie reducând producerea de lichide în interiorul ochiului fie facilitându-le scurgerea.

Posibile tratamente alternative

Aceste rezultate pot fi obţinute prin intermediul unui tratament medical atât general cât şi local, cu tratamente parachirurgicale efectuate cu lasere corespunzătoare sau cu o operaţie chirurgicală.

Starea dvs. clinică este în aşa măsură încât este necesară această ultimă soluţie.

Operaţia chirurgicală
Operaţia chirurgicală creează ca o cale alternativă celei normale de scurgere a lichidului din interiorul ochiului (umor apos) pentru obţinerea scăderii tensiuni oculare.Prin normalizarea acesteia se realizează cerinţele pentru stoparea avansării bolii. Avantajele operaţiei chirurgicale sunt legate de scăderea tensiuniioculare şi nu duc la îmbunătăţirea vederii, îmbunătăţire care depinde de alte condiţii ale ochiului. Astfel, după operaţie, poate fi necesară continuarea utilizării ochelarilor pentru aproape şi/sau depărtare aşa cum poate fi posibilşi continuarea tratamentului medicamentos împotriva glaucomului. În multe cazuri, ca efect al operaţiei se va forma un „cucui” uşor proeminent care va asigura drenarea lichidului; aceasta este uneori vizibilă ridicând cu degetul pleoapa superioară.

Există diferite tehnici chirurgicale pentru obţinerea scăderii tensiunii.Este posibilă lărgirea canalelor de scurgere existente ale ochiului sau crearea de noi canale de scurgere în ţesut, sau implantarea de valve artificiale.

Gaura maculară
Este o pierdere de substanţă din partea centrală a retinei numită maculă.

De ce trebuie operată gauramaculară?

Deoarece gaura poate duce la diminuarea progresivă a acuităţii vizuale, până la pierderea vederii centrale. În unele cazuri poate cauza chiar desprinderea retinei.

Operaţiade vitrectomie pentru gaură maculară

Intervenţia chirurgicală se realizează cu pacientul în poziţia culcat pe spate, într-un mediu steril, cu ajutorul microscopului. Este un act chirurgical important, întrucât corpul vitros va fi îndepărtat (vitrectomie). Preventiv,poate fi necesară efectuarea unui cerclaj laser sau aplicarea unui  cerclajal globului dinspre exterior. La o dată ulterioară, cu ajutorul unor microinstrumente, se pot cliva unele membrane de pe retina centrală şi, dacă este posibil, se extirpă parţial sau total membrana limitatoare internă a regiunii maculare.

De asemenea, în timpul intervenţiei chirurgicale, poate fi necesară utilizarea unor coloranţi (verde indocianină, membran blue, triamcinolon ş ialţi coloranţi) pentru a evidenţia structurile epiretiniene care altfel nu sunt îndepărtabile. Este posibilă şi aplicarea unor substanţe speciale care pot favoriza realipire marginilor găurii. În timpul operaţiei poate deveni necesară să se introducă în cavitatea vitroasă aer, gaz, perfluorocarbonaţi lichizi, ulei de silicon sau alte tamponante care pot fi lăsate în respectiva cavitate la finalul operaţiei, ca mijloc tamponant. Utilizarea unor astfel de mijloace nu este lipsită de complicaţii, însă acestea pot fi folosite la decizia exclusivă şi la discreţia medicului chirurg.

În unele cazuri poate fi necesară explantarea cristalinului natural sau artifical.

Medicul chirurg poate modifica în orice moment planul său iniţial.

Spitalizare

Este necesară imobilizarea pacientului în timpul operaţiei chirurgicale. Timpul de recuperare corespunzător pentru cazul dvs. vă va fiindicat de către medicul dvs. oftalmolog şi de anestezist.

Anestezia

Ochiul poate fi insensibilizat şi imobil prin injecţii peribulbare sau retrobulbare. Este posibilă chiar o anestezie generală. Alegerea o va face medicul oftalmolog sau medicul anestezist care vor ţine cont cât mai mult posibil de cererile dvs.

Înainte de a părăsi centrul chirurgical veţi primi o fişă cu instrucţiunile referitoare la medicamentele pe care trebuie să le folosiţi.Pacientul nu trebuie să suspende îngrijirile medicale, decât dacă medicul chirurgîi spune acest lucru; medicamentele ajută ochiul operat să se vindece mai bine si previn complicaţiile. În caz de neclarităţi privind decursul postoperatoriu,pacientul trebuie să contacteze unul dintre membrii echipei chirurgicale.

Tratamentele locale postoperatorii constau de obicei în instilarea de picături şi eventual în aplicarea unei protecţii oculare conform modalităţilor şi pentru o perioadă de timp care vă vor fi explicate de chirurgul dvs.

La terapia locală unii chirurgi adaugă o terapie sistemică de durată variabilă, şi aceasta descrisă în instrucţiunile care vă vor fi eliberate.

Hemovitros

Este vorba despre o înceţoşare hemoragică acorpului vitros. Se poate datora unei lovituri sau poate apărea în mod spontan.Cauzele principale ale hemovitrosului spontan sunt: diabetul, hipertensiunea arterială, bolile vasculare ale retinei,rupturile retiniene, sangerari ale membranelor neovasculare subretiniene.

Este vorba despre prezenţa în corpul vitros aunor mici opacităţi sferice galben-albăstruie (corpi asteroizi) cu aspect cristalin, compuse în principal din grăsimi şi săruri de calciu. Corespunde cu un proces de îmbătrânire a colagenului vitrean.

Persistenţa de Vitros PrimitivHiperplastic

Este vorba despre o maladie oculară congenitală rară, caracterizată de absenţa tracţiunilor retiniene şi de desprinderea de retină, persistenta vitrosului primitiv şi a vascularizării hialinei. În raport cu structurile oculare implicate se disting o formă anterioară, una posterioară şi una completă. Forma anterioară constă dintr-un ţesut fibrovascular fixat de cristalin şi de procesele ciliare. Forma posterioară constă într-un cordon fibrovascular vitrean care iese din nervul optic. În forma completă se asociază cele două forme indicate mai sus

De ce trebuie efectuată operaţia?

Deoarece această patologie este responsabilă de compromiterea funcţională a ochiului şi apariţia unor complicaţii secundare puse pe seama altor zone oculare (cornee, cristalin, corpi ciliari, retină). Intervenţia chirurgicală este singurul tratament posibil pentru această patologie.

Operaţiade vitrectomie

Intervenţia chirurgicală se realizează cu pacientul în poziţia culcat pe spate, într-un mediu steril, cu ajutorul microscopului. Este un act chirurgical important, având în vedere că se îndepărtează corpul vitros (vitrectomie). În mod preventiv se aplică un cerclajal bulbului dinspre exterior. Poate fi necesară clivarea şi dezlipirea membranelor de pe suprafaţa retinei cu ajutorul unor microinstrumente. Întimpul intervenţiei chirurgicale poate să devină necesară utilizarea unor coloranţi (verde indocianină, membran blue, triamcinolon şi alţi coloranţi)pentru a evidenţia structurile epiretiniene care altfel nu sunt îndepărtabile.Poate să se întâmple să nu fie posibilă îndepărtarea integrală a membranelor,cu riscul de a cauza grave vătămări ale retinei. În timpul operaţiei poate deveni necesar să se introducă în cavitatea vitroasă aer, gaz,perfluorocarbonaţi lichizi, ulei de silicon sau alte substanţe tamponante care pot fi lăsate în respectiva cavitate la finalul operaţiei, ca mijloc tamponant.Utilizarea unor astfel de mijloace nu este lipsită de complicaţii, însă acestea pot fi folosite la decizia exclusivă şi la discreţia medicului chirurg. Poate de asemenea să fie necesară tratarea unor eventuale leziuni retiniene cu ajutorul laserului şi crioterapiei. În unele cazuri poate fi necesară extirparea cristalinului natural sau artificial. Medicul chirurg poate fi nevoit, în orice moment, să modifice planul iniţial.

Anestezia

Ochiul poate fi insensibilizat şi imobil prin injecţii peribulbare sau retrobulbare. Este posibilă chiar o anestezie generală. Alegerea o va face medicul oftalmolog sau medicul anestezist care vor ţine cont cât mai mult posibil de cererile dvs.

Înainte de a părăsi centrul chirurgical veţi primi o fişă cu instrucţiunile referitoare la medicamentele pe care trebuie să le folosiţi. Pacientul nu trebuie să intrerupa îngrijirile medicale, decât dacă medicul chirurg îi spune acest lucru; medicamentele ajută ochiul operat să se vindece mai bine şi previn aparitia complicaţiilor. În caz de neclarităţi privind decursul postoperatoriu, pacientul trebuie să contacteze unul dintre membrii echipei chirurgicale.

Tratamentele locale postoperatorii constau deobicei în instilarea de picături şi eventual în aplicarea unei protecţii oculare conform modalităţilor şi pentru o perioadă de timp care vă vor fi explicate de chirurgul dvs.

La terapia locală unii chirurgi adaugă o terapie sistemică de durată variabilă, şi aceasta descrisă în instrucţiunile care vă vor fi eliberate.

Membrana preretiniana

Este o membrană foarte subţire care s-a dezvoltatpe suprafaţa centrală a retinei. Poate să aibă legătură cu îmbătrânirea retinei şi a vitrosului, cu procese inflamatorii sau de natură vasculară sau poate apărea ca urmare a desprinderii de retină.

De ce trebuie operată membrana preretiniana?

Deoarece această membrană poate să determine o diminuare progresivă a acuităţii vizuale centrale şi apariţia sau creşterea deformării vizuale.

Operaţia de vitrectomie datorată membranei preretiniene

Intervenţia chirurgicală se realizează cupacientul în poziţia culcat pe spate, într-un mediu steril, cu ajutorul oftalmoscopului indirect şi/sau microscopului. Este un act chirurgical important, deoarece se îndepărtează corpul vitros (vitrectomie). În mod preventiv, poate fi necesară efectuarea unui cerclaj laser sau aplicarea unui cerclaj pe bulb, dinspre exterior. La o dată ulterioară, cu ajutorul unor microinstrumente, membrana va fi clivată şi desprinsă de pe suprafaţa retinei centrale. Dificultatea acestei extirpări nu poate fi evaluată perfect înainte de operaţie. De asemenea, în timpul intervenţiei chirurgicale, poate fi necesară utilizarea unor coloranţi (verde indocianină, membran blue,triamcinolon şi alţi coloranţi) pentru a evidenţia structurile epiretiniene care nu pot fi îndepărtate altfel. Poate să se întâmple să nu fie posibilă îndepărtarea integrală a membranei, datorita riscului de a cauza vătămări graveale retinei. În timpul operaţiei poate deveni necesar să se introducă în cavitatea vitroasă aer, gaz, perfluorocarbonaţi lichizi, ulei de silicon sau alte fluide tamponante care pot fi lăsate în respectiva cavitate la finalul operaţiei. Utilizarea unor astfel de mijloace nu este lipsită de complicaţii,însă acestea pot fi folosite la decizia exclusivă şi la discreţia medicului chirurg.

În unele cazuri poate fi necesară explantarea cristalinului natural sau artificial.

Medicul chirurg poate modifica în orice moment planul său iniţial.

Spitalizare

Este necesară imobilizarea pacientului în timpul operaţiei chirurgicale.Timpul de recuperare corespunzător pentru cazul dvs. vă va fi indicat de cătremedicul dvs. oftalmolog şi de către anestezist.

Anestezia

Ochiul poate fi insensibilizat şi imobilizat prin injecţii peribulbare sau retrobulbare. Este posibilă chiar şi o anestezie generală. Alegerea o va face medicul oftalmolog sau medicul anestezist care vor ţine cont cât mai mult posibil de cererile dvs.

Înainte de a părăsi centrul chirurgical veţi.primi o fişă cu instrucţiunile referitoare la medicamentele pe care trebuie săle folosiţi. Pacientul nu trebuie să intrerupa îngrijirile medicale, decât dacă medicul chirurg îi spune acest lucru; medicamentele ajută ochiul operat să se vindece mai bine previn complicaţiile. În caz de neclarităţi privind decursul postoperatoriu, pacientul trebuie să contacteze unul dintre membrii echipei chirurgicale.

Tratamentele locale postoperatorii constau de obicei în instilarea de picături şi eventual în aplicarea unei protecţii oculare conform modalităţilor şi pentru o perioadă de timp care vă vor fi explicate de chirurgul dvs.

La terapia locală, unii chirurgi adaugă o terapie sistemică de durată variabilă, şi aceasta descrisă în instrucţiunile care vă vor fi eliberate.

Indicaţii pentru injecţia intravitreană cu Avastin^TM

Degenerescenţa maculară senilă (Agerelated macular degeneraţion, AMD) este principala cauză a orbirii la populaţia cu vârsta mai mare de 50 de ani. Este cauzată de o alterare a părţii centrale a retinei (ţesutul nervos care face parte din ochi şi care funcţionează similar cu filmul unui aparat foto pentru a captura imagini) numit „macula”. Macula este responsabilă de vederea centrală fină, necesară pentru condusul autovehiculelor, cititul literelor mici, recunoaşterea chipurilor,identificarea culorilor, etc. Există două tipuri de degenerescenţă maculară:„uscată” şi „umedă”. În forma „umedă” a AMD, se dezvoltă vase anomale în partea posterioară a ochiului. Acest proces este numit neovascularizare: vase sanguine anomale se dezvoltă în spatele retinei; aceste vase tind să fie foarte fragile şi uneori pierd sânge sau lichid, făcând ca macula să se ridice de la locul ei şi determinând astfel o vedere confuză şi distorsionată. Afecţiunea maculară se dezvoltă rapid şi, fără tratament, pierderea vederii poate fi rapidă şi gravă.

Există şi alte condiţii care determină pierderea vederi din cauza creşterii anomale a unor vase sanguine în interiorul ochiului. Aceste condiţii pot fi prezente şi la persoane tinere, printre ele:miopia ridicată, histoplasmoza, striaţii angioide, traume oculare, retinopatiediabetică proliferantă, glaucom neovascular, care pot fi consecinţe adiferitelor patologii care cauzează ischemia (lipsa fluxului sanguin) la nivel retinian cum sunt spre ex. ocluziunea venei centrale retiniene şi din nou retinopatia diabetică proliferantă. Uneori creşterea survine fără cauze evidente şi recognoscibile. Fără tratament, pierderea vedere poate să fie gravă şi rapidă.

Edemul macular refractar, umflarea zonei maculare din cauza acumulării de lichid, este o formă de edem care nu reacţionează corespunzător la tratamentele uzuale, diminuând vederea. Poate apărea în situaţii de ocluziune a venei centrale retiniene, după implantul de lentile intraoculare (IOL) (Sindromul lui Irvine-Gass).  În lipsa unui tratament eficient vederea poate fi pierdută progresiv şi definitiv.

Angiogeneza

Angiogeneza (creşterea de vase sanguine) este un proces dinamic, complex, reglat de un număr mare de factori pro şi anti angiogenetici. VEGF (factor de creştere endotelială vasculară,vascular endothelial growth factor) şi receptorii săi joacă un rol fundamentalîn angiogeneza normală şi patologică. VEGF acţionează prin diferite mecanisme şi a fost identificat la nivel intraocular în toate patologiile oculare menţionate mai sus.

Ce anume sunt VEGF şi Avastin^TM?

Avastin^TM(Bevacizumab) este un anticorp monoclonal care, extras din cobai, a fost adaptat pentru om, adică a fost „umanizat”, astfel încât să se evite răspunsul sistemului imunitar. Avastin^TMfuncţionează prin intermediul VEGF (factor de creştere endotelială vasculară).VEGF este o moleculă produsă de organism în condiţii fiziologice şi are multiple funcţiuni. În mod normal este în echilibru cu substanţe care îi contrastează acţiunea, limitând-o la strictul necesar, însă în unele condiţii clinice (neoplazie, ischemie, etc.) acest echilibru este alterat iar stimularea formării de vase anomale generată de VEGF predomină asupra sistemelor decontrol. Blocarea sau inhibarea VEGF ajută la prevenirea creşterii ulterioare a vaselor sanguine anomale care favorizează creşterea tumorilor, în cazul în carea cestea sunt prezente în corp, iar în cazul patologiilor oculare amintite mai devreme, stau la baza modificărilor structurilor oculare. Pe de altă parte mai trebuie subliniat faptul că VEGF este unul dintre cei mai importanţi factori angiogenetici şi că mecanismul angiogeneză-antiangiogeneză este foarte complex şi încă nu este cunoscut în totalitate. Avastin^TMnu a fost conceput iniţial pentru tratamentul ocular ci pentru tratarea cancerului metastatic de colon/rect, indicaţie pentru care, în baza rezultatelor studiilor ştiinţifice care îi demonstrau eficienţa şi siguranţa, afost  înregistrat mai întâi în Statele Unite şi mai apoi în Europa. Pentru aprobare, firma farmaceutică producătoare a prezentat o fişă tehnică (label) în care sunt trecute indicaţiile, riscurile şi beneficiile care derivă din utilizarea medicamentului.

Laser Yag

Opacitatea secundară a capsulei

Opacizarea capsulei (învelişul cristalinului) apare, în aproximativ 30% dintre cazuri, în anii următori unei operaţii de cataractă. În momentul operaţiei de cataractă s-a lăsat în mod intenţionat capsula cristalinului la locul său. În lunile şi anii care urmează unei operaţii de cataractă, această capsulă care înfăşoară cristalinul artificial poate să-şi piardă transparenţa deoarece câteva celule din interiorul cristalinului s-au extins pe suprafaţa acestuia. Laserul are funcţia de a îndepărta opacitatea creată de aceste celule.

Operaţia laser

Operaţia (capsulometria) se realizează în ambulatoriu: pacientul este aşezat în faţa aparatului laser. Anestezia locală cu picături face posibilă aplicarea unei lentile pe ochi pentru focalizarea razei laser.

Operaţia este rapidă şi nedureroasă. În general este suficientă o singură şedinţă.

Operaţii alternative

Având în vedere că picăturile nu sunt în măsură să vindece opacitatea secundară iar operaţia chirurgicală poate avea serioase dificultăţi organizatorice, pe lângă cele operatorii, laserul este tehnica preferată.

După operaţie

După operaţie este posibil să apară o anumită iritare sau inflamare oculară, percepţia de muşte zburătoare (corpi fluctuanţi) şi o sensibilitate crescută la lumină.

Tratamentul constă în instilarea de picături şi eventual administrarea de tablete pentru o perioadă care va fi specificată de medicul oftalmolog.

Neefectuarea operaţiei

Neefectuând această operaţie capacitatea vizuală va scădea, chiar dacă nu în mod ireversibil, operaţia putând fi amânată fără a se compromite rezultatul.